1. Povesti de adormit copii…☺
Cerul albastru senin din-nauntrul clasei de matematica parea ca o mare spumoasa in care ma adanceam cu fiecare secunda mai profound . Am pufnit usor gandindu-ma cum ar fi sa ma evapor din clasa incet , incet fara ca nimeni sa-si dea seama . O vibratie puternica , care lovi masa ma trezi .
- E vreo problema , domnisoara Brown ? intreba domnul Banley
- Amm…nu! spuseam eu . “Singura problema e ca mi-ai distrus visul , bosorogule!”murmurasem eu.
- Atunci presupun ca doua ore de detentie nu vor conta ! zambi strengar pe sub mustati si-si continua explicatiile patetice despre lectie .
- Dar … incercasem eu sa protestez ,insa nimeni nu dadea atentie incercarii mele de a-mi cere scuze … oarecum .
Orele de detentie trecura destul de repede . Mai repede decat imi imaginam si mai plictisitoare decat credeam . Adica sa citetsi povesti copiilor de clasa I-a nu era o pedeapsa , era tortura .
M-am repezit pe trotuarul care ma conducea spre casa si am intrat brusc . Am urcat scarile repede , mama strigandu-ma din urma , dar nu i-am dat atentie . Mi-am azvarlit ghiozdanul intr-un colt al camerei , dupa care am trantit usa .
M-am asezat pe pat cu capul in maini .Mama intra brusc in camera .
- Ai avut o zi buna ? ma intreba ea.
Am stat un minut neraspunzandu-i .
- Pai , ti-e foame ? ma intreba ea.
- Nu ! spusem eu .
- Vrei sa te las singura ? imi intrerupse ea gandurile din nou.
I-am aruncat o privire ironica .
- Uau ! Ce simt de observatie ai ! spusem eu .
Inchise usa dupa ea . Mi-am atintit privirea pe fotografia tatei ce se afla pe noptiera mea .
- Ce mult imi lipsesti , tata ! spusem eu luand fotografia la piept .
Niciodata nu mi-am cunosct tatal . Numele lui era Jhoe Brown . Mama mi-a spus ca el a murit in urma cu multi ani si ca nu avea rost sa-mi spuna unde este el inmormantat . Dar stiam ca tata a lasat , inaintea mamei , un baiat care acum trebuia sa aiba vreo saptesprezece ani si cred ca el nici macar nu stia de existenta mea si a lui Samy . Emily mi-a spus ca a pierdut legatura cu Rebecca , mama fratelui meu vitreg , de multa vreme .
In fiecare zi m-am gandit la faptul ca as putea sa plec in cautarea fratelui meu , dar nu aveam nici un indiciu . Nici o poza , nici o adresa , nimic . Asa ca planul meu nu mai parea deodata asa de interesant si nici ideea de a le parasii pe mama si pe Samy . Insa gandul ca aveam un frete , undeva in lume , ma chinuia teribil de tare .
Stiind ca o treime din mine , oricat de mica ar fi aceea , lipsea si nu ma simteam implinita pana nu o aveam .
In dimineata urmatoare m-am trezit cu fata la cearsaf . Era inca o zi in care nu imi aveam o treime , inca o zi in care nu dormisem , inca o noapte in care nu avusesem parte de vise frumoase . Viata mea nu mai putea sa continue asa . Trebuia sa fac ceva in legatura cu asta si m-am gandit ca o schimbare ar fi perfecta si mi-ar prinde foarte bine acum . Am sunat-o pe Jasmine , dupa ce am luat micul dejun si am planificat o intalnire in parcul de distractii . Era totusi umpic prea “distractive” pentru mine . Adica nu am mai avut parte de asa ceva de multa vreme asa ca deja ma dezobisnuisem . Partea proasta era ca trebuia sa o iau si pe Samy cu mine . Ea avea doar sapte ani si era foarte mofturoasa si rasfatata , asa ca nu stiam cum sa fac fata situatiei . Samy era mult prea dificila pentru mine . Nu asculta de mine nici in ruptul capului , ba chiar facea pe dos ce ii spuneam eu.
Numai ca sa-mi faca mie probleme cu mama si sa ma scoata din sarite ,dar nu-i dadeam atentie .
Am luat-o cu mine pana la urma si i-am cerut voie mamei inainte . Ea nu era prea fericita pentru faptul ca parcul de distractii se inchidea asa de tarziu , dar i-am promis ca nu voi sta mult . M-am intalnit cu Jasmine in fata la intrearea din parc . Dupa ce am platit am intrat si Samy parea foarte entuziasmata , incat m-a tarat prin toate caruselele posibile : de la cele mai prostesti si copilaresti la cele mai infricosatoare si enervante . Nimic din ce era acolo nu ma fascina indeajuns de mult incat sa uit de fratele meu . Dar macar Samy si Jasmine se distrau de minune , asa ca am incercat sa zambesc si eu . Nu pot sa spun ca nu m-am distrat , insa ma bucur ca am fost in parc altfel as fi stat toata ziua in casa .
Dupa ce am iesit din parc , am luat un taxi si deabea asteptam sa ma bag in patul meu moale si confortabil in care stiam ca nu voi dormi , din nou . Dar macar nu aveam cosmaruri , ceea ce era mult mai bine decat sa dorm si sa am cosmaruri .
Nu am ajuns tarziu acasa . Era doar ora opt . Citeam pe fata lui Samy ca ar mai pute sa urce si in douazeci de carusele si tot nu s-ar mai satura , insa eu eram mult prea epuizata incat sa ma gandesc la altceva inafara de patul meu moale .
- A fost cea mai tare zi ! spuse Samy .
- Da…si ultima ! spusem eu .
Amandoua se uitara urat la mine , apoi isi facura cu ochiul unei alteia . Eu eram ceva de genu : “ Da , cum o fi …” . Ne-am luat la revedere de la Jasmine si am inaintat pe trotuarul lucios ce ducea spre casa . Am intrat fara zgomot , mama era deja in pat asa ca nu am insistat sa o trezesc . Am urcat sus la etaj si pe cand sa deschid usa camerei mele , Samy statea in stanga mea , pregatita sa intre si ea in camera ei . Dar se opri si inainta spre mine .
- Multumesc ! spuse ea sincer .
A luat-o in brate si era cat pe ce sa pic pe ea de obosita ce eram . Amandoua ne-am spus noapte buna si am intrat in camerele noastre de unde usile nu s-au mai trantit decat dimineata urmatoare .