O idila de-o vara

O idila de-o vara….



Cap. I : Prima zi de liceu.



Astazi m-am trezit de dimineata,fiind prima mea zi de liceu in Forks.Era nemaipomenit.Colegi noi,profesori noi si clase noi!Cred ca totusi imi doream sa stau mai mult in Phoenix la fostul meu liceu,dar….e bine si asa.Tata are nevoie de sprijin din partea mea si cred ca nu se descurca singur.

Mi-am luat la revedere de la el si am urcat in masina mea,cam modesta,dar mie una imi placea.Am condus pana la scoala,apoi am parcat-o langa un Chevrolett,mai precis,masina lui Kimmy.Eram in clasa a 11-a,si prin urmare aveam si carnet.Am iesit din masina putin cam plictisita de vremea urata de afara,punandu-mi ghiozdanul pe un umar si castile in urechi pentru a asculta muzica.Atunci a aparut un Ferrari rosu aprins de dupa colt.M-am holbat la masina pentru a vedea cine era norocosul care conducea o astfel de masina.Atunci a fost prima oara cand l-am vazut.

Era un baiat inalt,slab,cu ochi mari,caprui si patrunzatori si cu parul brunet inchis.Mi se parea ca totul la el era perfect,absolut perfect.

Mai tarziu dupa vreo 2 ore,am mers sa mananc si m-am asezat la o masa cu noii mei prieteni.Prima,era Jessica.Este o fata foarte draguta,energica si vorbareata.A doua,era Angela.Angela,e mai pe gustul meu.Nu-i asa de nebunatica ca si Jessica.Al treilea era Mike,care era topit dupa mine.Dar nu puteam spune acelasi lucru si despre mine.Si nu in ultimul rand prietena cea mai buna a mea din Forks pe care puteam conta tot timpul,Kim Ryan.Era o fata pe gustul meu,era total de nebunatica,dar si distractiva in acelasi timp.Mai nou s-a imprietenit cu Will si am mai iesit cateodata cu ei doi la cate un suc cand ma plictiseam,dar faza naspa era ca ei erau impreuna iar eu singura.Am intors privirea spre acel baiat misterios de azi dimineata.Statea la masa cu familia lui,banuiesc.Din cate am aflat de la Kim,il chema Edward Cullen,dar nu ar trebui sa-mi pierd timpul degeaba cu el…..



OOC:Sper sa va placa

OOC: Isabella, stiu ca am spus ca voi continua din perspectiva Bellei, dar nu am idei, asa ca voi continua din perspectiva lui Kim. Imi e mult mai usor asa. Oricum, si in seria Amurg se schimba naratorul, deci nu va fi o problema.

Bic:

Ii povesteam Bellei despre Edward Cullen, cand am realizat pentru prima oara acele priviri. Edward, baiatul misterios care sta tot timpul cu "familia" lui. Edward, tipul ciudat, cu un chip atat de perfect, ca de marmura. Pentru prima data ii simteam tulburarea pe fata. Se uita la Bella o fractiune de secunda, indeajuns incat sa vad o sclipire de gheata in ochii lui negrii. Apoi o alta silueta imi intrerupse gandurile, aparand brusc in fata mea. Priveam acum niste irisi albastrii, mai frumosi decat cerul senin de vara. Ochii lui ii straluceau de emotie, de fericire. Avea o infatisare comuna, o imagine a unui baiat normal, care nu ar fi iesit in evidenta. Insa numai eu ii puteam adevarata fata, frumusetea pura, numai eu puteam trece de bariera fizicului si vedea in sufletul lui. Imi aminteam ceitatul acela ce mi-l spunea fratele meu in momentele in care romantismul lui era extins la maxim: "Ochii - oglinda sufletului". William imi zambi - nu doar cu buzele, ci cu intreagul lui chip frumos. Nu ma puteam abtine sa nu-i zambesc si eu. Imi amintea de lucrurile frumoase din trecut. Matt... Amintirile placute deveneau acum dureroase. Nu din cauza ca nu erau pozitive, ci din cauza ca erau amintiri. Amintiri ce vor ramane pentru totdeauna in urma si se vor departa cu fiecare secunda care trecea. Matt era singurul baiat pe care il iubisem cu adevarat, si stiam, recunosteam ca l-am iubit. Imi era greu sa recunosc ca inca il mai iubesc. Ma temeam de asta, la fel de mult cum ma temeam de singuratate. Au existat momente intregi in care nu faceam nimic. Stateam pur si simplu alaturi de el si ne tineam de mana. Niciun cuvant, nicio soapta. Doar bataile inimilor noastre sincronizate perfect, lasand impresia ca nu e decat o singura inima pentru amandoi. Un singur suflet pentru doua persoane. Cand ne sarutam simteam ca zbor, eram total deconectata de lumea asta. Putea sa explodeze o bomba chiar langa noi si nu-mi pasa. Toate astea s-au intamplat in cateva saptamani. Apoi, brusc, totul s-a terminat. Soarele meu a refuzat sa-mi mai ofere dragoste, caldura. Am ramas in intunericul acela ingrozitor mai bine de patru lui, pana a aparut el. William, persoana la care tin mai mult decat la viata mea si a celorlaltor persoane dragi la un loc. E ca un drog de care nu am cum si nici nu vreau sa scap.