Noapte si zi

Ok...am hotara sa va arat si eu fan ficul meu...si poezia...hm...cu ce sa incep?Cu pozia, si apoi rezumatul fan ficului. E bine?Ma scuzati daca gresesc, dar sunt noua

Trebuie sa precizez ca si poezia, si fan ficul sunt din perspectiva micutei si delicatei Alice .

----------------------------------------
Poezia:
Amurg

In amurg , Edward pe Bella a intalnit
De ea s-a indragostit,
Iar noi doua ne-am imprietenit.
Dupa ce secretul ne-a aflat
Ne-a vizitat
Iar cand la bassball a venit
Nici dusmanii nu au lipsit
Cand James s-o ucida a incercat ,
Noi nu l-am lasat
Iar Bella a scapat

Luna noua

Cand majoratul Bellei a venit ,
Trebuia sarbatorit
Dar, nu a fost prea reusit.
A doua zi noi am plecat,
Aveam locuri noi de vizitat.
Si asa s-a si intamplat.
Dar , dupa ce un timp a trecut,
O viziune am avut
Bella de pe stanca s-a aruncat
Si cu viata nu a scapat...
In avion am urcat
Si spre Forks am plecat.
O minune s-a intamplat,
Cand Bella pe usa casei sale a intrat.
Dar , cand cateva teledoane am dat,
Am aflat ca Edward spre Volturi a plecat.
Bellei i-am explicat,
Si primul avion l-am luat
Volturi ne-au crutat,
Si cu bine ,spre casa am plecat.

Eclipsa

In lipsa noastra ,
Bella cu Jacob s-a imprietenit.
Dar el cu prietenia nu se multumea.
El voia mai mult , voia iubirea.
Dusmania , mai mare s-a infiripat .
Dar cand Victoria ameninta ,
Treaba s-a schimbat,
O echipa s-a format .
Victoria nu a scapat ,
Iar lupta cu bine s-a terminat.
Bella si Edward s-au logodit ,
Iar pana la nunta nu mai era mult timp.

Sper sa va placa...
---------------------------------------------------------
Rezumatul fan ficului:
,,Alice Brandon este o adolescenta obisnuita din plictisitorul oras Seattle. Dar, o petrecere in schimba complet viata. Alice trece prin multe experiente , prin minciuni si prietenii false si chiar isi intalneste adevarata dragoste. Totusi, iubirea, nu este un lucru tocmai usor pentru Alice… “

-------------------------------------------------------
Ce ziceti? Va intereseaza?Va place? Va arat capitolul 1
______________________________

Cap. 1- Viata Normala

Stateam in dormitorul meu .Era noapte, dar nu puteam sa adorm…Ma gandeam…la presimtirea pe care am avut-o…ca vom da maine test la matematica, materia la care nu prea excelam…Si…de fiecare data presimtirile mele se adevereau , ceea ce nu era mereu un lucru bun…Le-am avertizat si pe prietenele mele cele mai bune Lisa si Rachelle sa se pregateasca , deoarece doamna Weber ne dadea mereu subiecte grele si nimeni nu o suporta pentru notele mici pe care le punea si pentru felul orelor sale…Mai bine 2 ore de istorie (care ma plictisea) in locul orei de matematica(care ma ingrozea)…Si maine trebuia sa ma duca Peter(tatal meu) la scoala…ce aiurea…masina mea era la reparat sau ceva in genul asta…Desi sovez destul de bine, continutul unei masini chiar nu ma intereseaza…

In cele din urma, pe la miezul nopii am adormit…Am avut un vis placut, care as fi vrut din tot sufletul sa se indeplineasca…,,Asteptam cu totii in clasa…doamna Weber a intrat si a spus ca ne da liber de la ora pentru ca avea ceva foarte important de facut…Toti eram atat de fericiti, si nu ne venea sa credem… Fiind ultima ora, directorul ne-a permis sa plecam acasa .Cum se putea sa avem un asemenea noroc?Sa scapam de ora de matematica?”Nu am avut timp sa am bucur de visul meu placut, deoarece aveam propriul meu ceas .La ora 6 dimineata, surioara mea mai mica Kate era mereu in camera mea si ma trezea…Era uneori atat de enervanta…

-Trezeste-te!Trezeste-te!Trezeste-te!tipa ea langa mine si aproape se urca peste mine…Mi-am bagat capul sub perna si am incercat sa o ignor…mereu ma trezea devreme si ajungeam la 7 si 15 minute la scoala, iar eu incepeam orele la ora 8:00…Incercarile mele au fost in zadar…Dar m-am gandit ca de Kate nu mai scap, asa ca m-am ridicat din pat si am mers somnoroasa pana la baie…

Abia ma tineam pe picioare…Apa m-a racorit…

Apoi m-am intors in camera si am deschis sifonierul…Cu ce sa ma imbrac?Ideea era ca aveam prea multe de unde sa aleg…Era destul de cald afara, tinand cont ca se apropia vacanta de vara…Dar inainte de vacanta aveam examene…Off….Mi-am ales un tricou mov, niste blugi stramti si o jacheta gri suptire…Cartile erau pregatite,mai trebuia sa imi aranjez parul care acum imi statea groaznic…

Cand am fost gata, mi-am luat totul si am coborat la parter.Anna, mama, inca era acasa…Ma enerva la ea ca mereu ma intreba de cel putin 10 ori daca mi-am luat totul, sau alte intrebari de felul asta…Ea era designer vestimentar…probabil de la ea aveam eu o pasiune atat de puternica pentru haine.Tata era medic la spitalul din Seatle…Mereu era ocupat…

-Haide Alice…Trebuie sa te grabesti…Peter are si alte lucruri de facut azi…

-Stiu mama, dar e abia 6:45…

-Dar la 7:00 trebuie sa pleci…of…de ce a trebuit sa se strice masina mea ?ma enerva la culme sa merg cu tata la scoala…cateodata ii venea cate o idée sa intrebe profesorii despre mine…de obicei eram destul atenta, si primeam laude…dar aceasta era sursa cea mai exacta prin care poate afla daca am facut ceva rau…

-Mi-am pus cereale si lapte intr-un castron albastru si am inceput sa mananc incet, evident cu intentia dea trage de timp…

-Alice…nu te mai prosti si mananca …mi-a spus mama care, cand era in toane bune era cea mai tare…dar daca era stresata, cum se pare ca era azi isi pierdea rabdarea…


Anna Brandon, mama lui Alice
Mi-am continuat micul dejun cum trebuie.La 7 fix, dupa ce am terminat de mancat, Peter a venit la mine si mi-a spus:

-Hai Alice…doar nu vrei sa intarzii…

-Nu intarzii tata…mai e o ora pana incep cursurile…am spus eu oftand si in acelasi timp accentuand ultima propozitie…

M-am ridicat de la masa , mi-am luat cartile si am plecat…

Peter avea o masina Mercedes GLK argintie…M-am urcat pe locul pasagerului bosumflata…

-Haide Alice…in curand iti vei primi masina inapoi…

-Stiu!Dar o vreau mai repede!Cand o primesc?Urasc sa ajung la scoala cu o ora inainte…am spus eu enervata…

-Gata Alice!In curand o primesti…Poate pana la sfarsitul saptamanii…

-Sfarsitul saptamanii?Dar e abia miercuri…

-Va trece…

-O voi ruga pe Rachelle sa ma aduca acasa…am spus eu din ce in ce mai enervata…

Am tacut tot restul drumului pana la scoala…

Evident, nu era nimeni acolo…Ma rog…aproape nimeni…Doar tocilarii care veneau cu mult inainte , sa mai invete…

Am coborat din masina…era frig afara…abia imi stapaneam tremuratul…tinand cont ca era abia 7 …dar la amiaza era foarte cald…

M-am asezat pe o banca …Dar linistea mea nu a durat mult…Michael , un coleg de la ora de matematica …Si, din nefericire ..cred ca ma placea…adica…in ultimul timp imi acorda foarte multa atentie…dar nu eram interesata si nu puteam gasi un mod mai politicos prin care sa-i spun asta…

-Buna Alice…Ce faci?A spus el timid venind spre mine…

S-a asezat pe locul liber de langa mine…

-Buna Michael! Astept sa vina Rachelle si Lisa…

-Dar cum se face ca ai ajuns atat de repede la scoala?

-Masina mea e la reparat si m-a adus tata la scoala…Am ajuns mai devreme pentru ca …asa a avut timp…

-Inteleg…

Tocmai cand Michael a vrut sa mai spuna ceva, a aparut Rachelle care era foarte distrata…

-Buna!Ce faceti?

-Bine…i-am raspuns eu, dar din privirea mea,pe care am ascuns-o de Michael, ea a inteles ca vreau sa plec…si m-a salvat…

-Si…Alice…mergi sa ne plimbam?mi-a spus ea cu o voce serioasa…cum putea fi atat de buna la mintit?

-Sigur…Te superi Michael?

-Nu…du-te…eu trebuie sa invat la matematica…

Ne-am indepartat repede de admiratorul meu care a ramas pe banca…ma simteam rau sa il las asa…Dar nu voiam sa ii dau de inteles ca il plac si apoi sa il fac sa sufere…


Rachel
-Mersi Rachelle…m-ai salvat!

-Pentru asta sunt prieteni…

-Adica…nu am nimic cu el…e baiat bun…dar nu e genul meu…

-Stiu cum e…acum un an eram eu cea terorizata…si crede-ma ca era mult mai rau…

-Ce ai facut?

-I-am spus direct…ca nu e genul meu…

-Eu nu sunt atat de directa…

-Stiu…dar sunt multe feluri de a te desparti de un baiat…

-Noi nu am fost ,nu suntem si nici nu vom fi vreodata impreuna!m-am rastit eu…darn u eram suparata pe Rachael , ci pe Michael…

-Ma rog…intelegi tu…

-Mda…in fine…

-Si…cum de ai ajuns atat de devreme la scoala?Si eu care credeam ca eu voi ajunge prima…

-Masina mea e la reparat…m-a adus tata la scoala si…stii cum e…ma aduce la 7…

-Nasol…

-Apropo…cand plecam acasa ma poti duce tu cu masina?

-Bineinteles…

-Te-am refuzat eu vreodata?

Am zambit, apoi am intrebat-o…

-Unde e Lisa?

-Nu stiu…probabil are din nou probleme cu ceasul…a spus ea si a inceput sa rada…era imposibil sa resist si am inceput si eu sa rad…

-Cand m-am uitat in parcare Lisa alerga spre noi cu niste plicuri in mana dreapta…

-Ce e cu ea?a spus Rachelle amuzata…

-Nu stiu…

Imediat Lisa a ajuns la noi…abia mai putea respira…

-Te simti bine?

-Da sunt bine…Voi?

-Da…ne intrebam de ce intarzii…am spus eu…

Ea ne-a intins doua plicuri…

-Ce sunt astea?

-Fac o petrecere in padure…stiti voi…foc de tabara…noaptea…ne vom distra…

-Serios?Cand?a spus Rachelle entuziasmata…

-Sambata seara…

-Super…a zis Rachelle vesela…

Ups…nu obsevasem cat de repede a trecut timpul…trebuia sa se sune de intrare…Orele de astazi nu erau foarte grele…in afara de matematica…Prima ora aveam biologie…

Am privit un documentar foarte plictisitor…Cred ca era despre…neuroni…cred…nici nu am inteles bine tema…

Orele de educatie fizica si de geografie au trecut foarte repede…

La pranz am stat la aceeasi masa cu Rachelle , Lisa si alti colegi cu care ma intelegeam foarte bine…simteam ca imi sunt cu adevarat prieteni…

Urmatoarele ore au trecut repede …mai putin ora de matematica .Asteptarile mele s-au indeplinit si am dat un test….A fost atat de greu…sper ca vom primi rezultatele dupa petrecere…nu voiam sa fiu pedepstita…

Urmatoarele zile au trecut ca prin farmec…Vineri seara am facut cu Lisa lista de cumparaturi, iar sambata dimineata am cumarat totul…uff…de abia asteptam…
_____________________________

Poi...sa vedem...Vreti capitolul 2?

------------------------
Cap.2-Spaima

-Scuze!Am spus eu dupa ce am dat peste Peter, iar el a fost pe cale sa isi verse cafeaua.

-Alice Mary Brandon!a spus el pe un ton autoritar.

M-am intors pe un calcai cu fata spre el, rusinata.

-Scuze…dar ma grabesc…

-Ce e atat de important?

-Trebuie sa imi i-au masina de la reparat si apoi sa fiu gata de petrecere…

-Daca mai continui tot asa, nu vei mai merge nicaieri!

-Te rog…a fost un accident…stiam ca daca il rog frumos, ma va ierta…

-Bine…fie…trecem peste asta,dar sa nu se mai intample…

-Mersi!am spus eu fericita, apoi am plecat.

Am hotarat sa merg pe jos…afara era vreme buna si, de ce sa nu profit? Nu aveam foarte mult de mers…

Nu stiu de ce, dar aveam sentimental ca se va intampla ceva rau…dar ce?Ce se putea intampla?Probabil cel mai rau lucru ar fi sa nu fie gata masina…Am incercat sa fiu nepasatoare si sa-mi i-au gandul de la acest subiect si am observat ca am ajuns la destinatie.

Cand am intrat, Tom, mecanicul meu, era acolo.

-Buna Tom!

-Buna Alice!
-In ce stare e masina mea?

-Excelenta!E gata!
-Ce bine…am spus eu entuziasmata.

-Vino in garaj!

M-am luat dupa el pana in garaj, unde am observat cu usurinta intre celelalte masini Mercedesul meu.Parea nou-nout.Chiar si vopseaua…

-Oau…ai facut o treaba minunata!Cat ma costa?

-500$…desi era destul de scump, era un mecanic excelent si mereu m-am bazat pe el.

Am plecat repede spre casa.Era atat de placut sa-mi pot conduce masina…nu mai trebuia sa merg cu Peter…

Era deja dupa-amiaza , asa ca trebuia sa ma pregatesc si sa plec.

Ce putea fi potrivit pentru o seara in padure?Sigur nu ceva alb…Intr-un sfarsit, mi-am ales niste pantaloni negri lejeri, un tricou gri si o jacheta maro.

Mi-am aranjat parul si am sunat-o pe Lisa.

-Buna !
-Buna!Unde ne intalnim?Eu sunt gata…

-Vin eu sa te iau…

-Bine…

-Pa!

-Pa!

Am inchis telefonul si am mers in sufragerie sa ma uit la TV.Kate era acolo …se uita la serialul ei preferat, pe care nu l-ar fi ratat cu nici un pret.Totusi, mi-am incercat norocul…

-Kate…nu vrei sa te uiti in camera ta?

-NU!a spus ea rastit…cat tupeu…

-De ce? Am zis eu enervata…

-Televizorul asta e mai mare si in plus, pana ajung sus, voi pierde…

-10 secunde?am spus eu sarcastica…

-DA!!!a tipat ea.

Mi-am dat ochii peste cap…decat sa ii trag o palma bine meritata si sa fiu spusa, mai bine imi iau mp3-ul si ascult muzica afara.

Cand am coborat scarile afara, Lisa era deja la coltul strazii.M-am intors sa imi iau geanta si i-am spus micutei scorpii din sufragerie :

-De data asta ai noroc!

Ea mi-a aratat limba…obraznica mica!

Mi-am stapanit nervii si am iesit.

Am urcat in masina Lisei .Era o masina de teren imensa. M-am urcat pe locul liber din spate. In masina mai erau Rachelle pe locul pasagerului , iar gemenele Mary si Stacey pe cele doua locuri din spate.


Mary & Stacey
-Buna!
-Buna!

-Ceilalti cu ce masina vin?am intrebat eu curioasa…

-Baietii?Ii aduce Christian cu masina lui… cred ca deja au ajuns…

Nici nu realizasem ca deja ne apropiam de padure.Lisa conducea bine, incat parca pluteam. La intrarea in padure am coborat din masina.

Ceilalti erau acolo. Au ales locul unde vom sta. Nu ne vom adanci prea tare in padure, sa nu ne ratacim noaptea.

Dupa ce ne-am ,,instalat” , am inceput sa povestim, sa spunem glume sau, mai pe inserat povesti de groaza:

-Se spune ca, noaptea, cand e luna plina, asa cum e in seara asta, se intampla ceva…Prin paduri umbla vampirii, care isi cauta prada ratacita…a spus Rachelle cu o voce misterioasa…Oau…era o buna povestitoare…

Toti eram destul de inspaimantati, dar cu toate astea, am inceput sa radem.

-Ce zici?Mergem la o plimbare in padure?Nu ne vom rataci…nu mergem departe…mi-a soptit Lisa.

-Credeti ca e bine?a spus Mary care auzise si ea.

-Nu-ti fa griji , fricoaso!Ce se poate intampla?Vine un vampire dupa noi?

Mary nu a mai spus nimic.

M-am ridicat si am plecat cu Lisa..Era intuneric si destul de infricosator.Total nepotrivit cu rasetele adolescentilor care inca se mai auzeau.

Era cu cat inaintam , cu atat mai intuneric , mai alunecos si din ce in ce mai multi copaci…

-Lisa…nu crezi ca ar trebui sa ne intoarcem?

-De ce?Doar nu crezi in acele legende…

-Nu…dar padurea ascunde multe mistere…

-Stiu…si totusi…va fi bine…hai…

Nu prea voiam sa continui…era destul de…

Dintre tufisuri am observat ceva…dar ce?

-Lis…am un sentiment rau…

-Ei hai…fricoaso…

Deodata, acel ceva a aparut in spatele nostru…era prea intuneric sa vad ceva, dar am luat-o amandoua la fuga…cine stie ce putea fi…

Un sentiment terifiant imi spunea ca sunt intr-un pericol enorm.

Oirce ar fi fost in spatele meu, fugea anormal de repede si era la o distanta foarte mica de mine…Lisa a reusit sa se indeparteze destul de mine, incat sa nu o mai pot vedea.Probabil a fost ultima data cand o voi vedea!Dumnezeule!Ce pot sa fac?Nu mai am scapare!Orice ar fi fost aceasta misterioasa creatura…

Deodata niste maini reci m-au prins de umeri.Erau sinistru de albe in noapte.De teama am scos un tipat rasunator si ascutit, dar care mi-a secat gatul de orice putere.

Creatura m-a oprit si m-a tintuit la pamant…Nu o vedeam foarte bine, dar puteam observa ca se misca…anormal de gratios.Ce putea fi?Prea ciudat pentru un om normal…

Dar cand si-a coborat capul langa al meu…
_____________________________

Maine cred ca va mai arat vreo 2 capitole... ca pana acum am 7capitole ... Daca va place fan ficul...va arat si mai multe
___________________________

Cap.3-Arsura


Mor…stiam sigur ca mor…Sau poate deja eram in infern… Durerea era chinuitoare…Imi doream sa mor, nu mai rezistam…Ce se intamplase cu mine? Ce era cu acest foc in interiorul meu? In fiecare parte din mine…Oare de cat timp sufeream? Oare unde eram? Aceste intrebari nu isi mai aveau locul in mintea mea chinuita…

Cu ce am gresit sa merit asta? Durerea era insuportabila…

Sigur murisem…oare asa era?Durerea asta apasatoare?

Nimic nu ma oprea sa tip…desi gatul meu era ragusit, iar vocea mea obosita si chinuita, sunetele pe care le scoteam, credeam ca ma vor ajuta…Dar in zadar…

Durerea era ca o panza de paianjen in corpul meu neinsufletit…

Pret de o clipa mi-am simtit bratele , apoi nu le-am mai simtit deloc. Nu le mai simteam. Nu ma mai simteam pe mine…

Intunericul mi-a acoperit ochii mai puternic decat inainte.Ca si cum as fi fost legata strans la ochi. Imi acoperea nu doar ochii, dar si pe mine insami cu o greutate zdrobitoare. Era obositor sa ma lupt cu el. Stiam ca ar fi fost mai usor sa ii cedez…Sa las intunericul sa ma impinga in jos, spre un loc unde nu erau nici durere sau oboseala, nici griji sau teama.

Am continuat sa inaintez prin intuneric totusi, aproape din reflex. Nu incercam sa il ridic. Pur si simplu rezistam. Nu ii permiteam sa ma zdrobeasca in intregime. Tot ce puteam face era sa fiu spulberata cu totul.

Fusese de ajuns pana acum. Trebuia sa fie de-ajuns si astazi. Voi indura pana vor veni ajutoare…am incercat sa ma conving in zadar…

Ma intrebam…ce se intamplase cu ceilalti? Ce se intamplase cu Lisa? Oare avusese aceeasi soarta cruda ca si mine? Sau scapase? Oare voi afla vreodata raspunsul, sau va ramane un mister?

Dintr-o data curajul si rezistenta mea o luasera izbitor in jos, in fata arsurii.

Focul lua avant si voia sa tip…dar gatul meu era secat de orice putere. Voiam sa implor pe cineva sa ma omoare, sa nu mai traiesc nici o secunda din durerea asta…

Mi-am dat seama ca nu intunericul ma tintuia; era propriul corp. Atat de greu…Ma ingropa in flacarile care isi croiau drumul afara din inima mea acum, imprastiindu-se cu o durere imposibila prin umeri si stomac, arzandu-ma pe gat si atingandu-mi fata.

Tot ce imi doream era sa mor. Sa nu ma fi nascut niciodata. Intreaga mea existenta nu cantarea mai mult decat durerea aceasta. Nu merita sa traiesc asa ceva nici o clipa in plus.

Brusc, imposibilul , durerea mi s-a dublat. Jumatatea inferioara a corpului meu, amortita, ardea mai tare acum.

Dogoarea nesfarsita continua sa isi faca de cap.



Poate trecusera secunde sau zile, saptamani sau ani, dar intr-un tarziu, timpul incepu sa insemne din nou ceva…

Trei lucruri, se intamplasera in acelasi timp,, crescusera unul din altul, astfel ca nu stiu care a venit primul…Timpul isi relua cursul, iar eu am devenit mai puternica…

Simteam cum imi revine din ce in ce mai multe controlul asupra corpului si acele momente erau primul meu mod de a marca trecerea timpului.

Oare cat mai trebuia sa ard?Oare cand se vor stinge flacarile fierbinti si chinuitoare?

Auzul imi deveni mai clar si am putut auzi vantul care suiera, si chiar firele de iarba care se leganau in usoara adiere. Oare inca mai traiam?Oare inca mai eram in padure?

Dupa ceva timp, durerea s-a schimbat…Incepuse sa se retraga din degetele de la maini si de la picioare , incet, dar era ceva diferit…

Dar focul din gat nu era la fel ca inainte. Nu numai ca imi ardea gatul, dar acum il simteam uscat…Focul din inima mea deveni si mai fierbinte…Bataia inimii mele deja, prea rapida, se inteti .Focul ii accelera ritmul spre o goana nebuna…

Mai exact, ce se intampla cu mine? Durerea nu era la exterior…nu era fizica…era mai rau…simteam flacarile cum se retrageau din palme si se indreptau spre inima mea, care ardea la fel ca soarele si batea cu o noua viteza furioasa…



Prv. Lidiei



-Lidia…crezi ca mai dureaza mult?mi-a spus Maria incet…

-Cred ca nu…inima ei incepe se accelereze continuu , pana se va opri… i-am raspuns eu…Stiam ca noua noastra colega ne auzea, dar cu siguranta, in aceste clipe arzatoare nu va intelege ce se intampla cu ea de fapt…


Lidia
-Dar … de ce ai ales-o? E speciala?mi-a spus ea foarte incet, incat numai eu am putut auzi…

-Da…e o fata talentata…ne va ajuta mult…

-Ce putere are?

-Poate vedea viitorul…stiam asta inainte…stiam ce putere va avea cand va fi vampir, pe vremea cand inca era om…In ultimele ei minute de muritoare nestiutoare…m-a intalnit…atunci am stiut ca e facuta sa devina vampir…

Cateva clipe de tacere , apoi…

-Asculta…inima ei a luat-o la goana ca elicea unui elicopter…Cred ca durerea se concentreaza din ce in ce mai mult pe inima ei…i-am spus eu Mariei…

STOP!!!Dupa cateva ore, inima ei si-a terminat datoria…ea a renuntat la viata de muritoare…acum era un vampir…
____________________________

Cap.4-Trezirea
Durerea din inima mea…durerea din mine…disparusera complet. Acum…imi simteam corpul…dar o sete amara imi chinuia gatul uscat. Eram aproape sigura ca ma pot misca, pot vorbi, ca imi pot deschide ochi…

Pleoapele mele s-au ridicatdelicat, si am vazut…soarele printer crengile copacilor…era incredibil…puteam observa…orice detaliu de pe fiecare frunza….

Doua respiratii superficiale, sacadate , mi-au atras atentia…si o data cu ele, mi-am reamintit de intrebarile care imi dominau mintea…M-am ridicat…In stanga mea, la vreo 3-4 metri distanta de mine, stateau doua finite frumoase, atente la fiecare miscare a mea. De parca le era frica…Erau doua fiinte dumnezeiesti, supranaturale…De parca nu erau reale…O frumusete nemaintalnita….

Una din fete era inalta, o silueta incredibila ca a fetelor de pe copertele revistelor extravagante de moda…Parul cret, castaniu si ochiii…ochiii rosii…un rosu puternic…alarmant…Era ca o statuie a unei zeite frumoase …

Cealalta fata era micuta de inaltime, poate mai mica decat mine…Parul blond, drept, tuns destul de scurt ii acoperea umeriii mici. Ochii erau la fel de rosiii…Aceasta parea de aceeasi varsta cu mine…poate ma indoiam…

Erau diferite, dar totusi la fel…Stiu…este o exprimare destul de stupida, dar…Pielea lor era alba…erau extreme de palide…Si totusi, trasaturile lor erau…de neimaginat…

Am…incercat sa vorbesc cu ele:
-Buna! Am spus eu cu vocea ragusita din cauza setei care ma chinuia…

Fetele au aprut speriate cand mi-au auzit vocea relaxata…

Una din fete, cea cu parul castaniu mi-a raspuns…

-Buna! Vocea ei…era atat de armonioasa…Eu sunt Lidia, iar prietena mea este Maria. Esti bine?

-In afara faptului ca am o sete ingrozitoare, da!

-Vrei sa mergi la vanatoare?

-Vanatoare?Ce vanatoare?am spus eu nedumerita…Pantru numele lui Dumnezeu…Eu nu vanez!

-Stiu…ai multe intreari…a spus Lidia oftand, de parka mi-ar fi citit gandurile…

-Imi poti raspunde?

-Sigur…

-Acum?Eram nerabdatoare…mereu a fost o fire curioasa…

-Nu tie sete?Era mirata…De ce?

-Ba da…dar sunt sigura ca mai pot rezista…

-Poti?

-Da…vreau sa stiu ce se intampla cu mine…

-Bine…dar pot sa stiu cum te numesti?

-Alice…Alice Mary Brandon…

-Bine…era multumita…un zambit destul deprietenos i-a luminat fata…

-Pentru inceput…Unde sunt?

-In padurea de la marginea orasului Seattle.

-Ce s-a intamplat cu mine?Era intrebarea cea mai apasatoare…nu mai puteam astepta…

-Te-am gasit aici…parea sincera in raspunsurile ei…

-Despre ce vanatoare vorbeai?

-Tie sete nu?

-Da.

-Ei bine, inima ta mai bate?ce fel de intrebare era asta?O intrebasem cu totul altceva…O doamne…atunci am inteles cu adevarat sensul hipnotizant al cuvintelor ei…inima mea nu mai batea…

-Dumnezeule!Inima mea!Dar cum se poate?am tipat eu inspaimantata…

-Nu mai esti muritoare…

-Dar ce sunt?eram nedumerita…

-Ai trecut in lumea nemuririi…

-Bine…poti fi mai explicita?Partea asta cred ca am inteles-o si eu…

-Esti un…san u te sperii…ofta…vampir…

-Poftim?Nu…nu e posibil…nu m-am lovit la cap!Nu sunt nebuna!…Sau cel putin nu cred…

-Ba da…asta esti…,,Aproape radeam la dublul inteles al cuvintelor ei…”

-Bine…sa presupunem …sar…voi sunteti ca si mine?

-Da…

Era cumplit…doamne sfinte…nu puteam crede asta…dar o parte din mine, credea…Eram altfel…Ma simteam diferit…Parca nu eram eu…Eram straina de corpul meu…Dupa cateva secunde, in care am stat ca o statuie, am revenit la intrebari…

-Si…ce-a fost durerea aceea teribila?

-Durerea transformarii din om in vampir…

-Si cu ce ne hranim?Ce e cu setae din gatul meu?

-Sange…a spus ea ranjind…

-Sange?in mod normal mi-ar fi fost rau…dar la gatul sangelui…gatul meu a inceput sa-mi arda…Desi…inca eram putin dezgustata..a.dica…nu imi puteam inchipui…eu…sa …beau sange…

-Da…stiu…pare ciudat…a raspuns Maria…abia acum observasem ca ea nu intervenise deloc in discutie…Parea mai prietenoasa decat Lidia…Avea ceva special…in ochiii ei, in zambetul ei…se citea ceva anume…

-De unde incepem?Am ranjit…imi era atat de sete, incat nu ma mai puteam gandi la nimic…

Totusi…am observat un lucru…ele stateau la umbra…umbra unui brad imens…eu eram singura care stateam in razele orbitoare ale soarelui…simteam mici furnicaturi…intamplator mi-am privit mainile…Sclipeam…Doamne…probabil aveam halucinatii de la soare…

-De ce ,,sclipesc”?Eram sarcastica…

-O alta trasatura a vampirilor…

-Deci de unde incepem cu vanatoarea?Cine vine cu mine?


___________________________

Si...cum ati observat...nu pot rezista tentatiei...si va arat toate capitolele in seara asta...sa aveti ce sa cititi:P
--------------------------------------
Cap.5- Adevar
Alergam prin padure alaturi de Lidia si Maria …nu…mai bine zis zburam prin padure , cu o viteza infernala …imi era frica sa nu ma opresc tablou pe scoarta unui copac…Chiar si cu viteza asta, ca a unei masini de curse sau chiar mai rau, inca eram in urma. Nu puteam sa scot nici un sunet…Eram sigura ce mi se citea pe fata…Cred ca era atat de evident…Probabil aratam ca un copil speriat…Eram intr-un fel uimita de noile mele abilitati.Observam ca padurea se rarea, dar nu am actionat in nici un fel. Fara sa-mi dau seama am continuat sa merg inainte, dupa fete, care erau cu mult inaintea mea.

Am continuat pana cand Lidia s-a oprit.Dar unde se oprise? In fata unei case…

-Credeam ca mergem la vanatoare.am spus eu nedumerita…

-Alice draga mea…suntem vampiri nu animale de prada…

Am inghitit in sec…

Soarele apunea. Cerul era de un portocaliu strident…

M-am uitat pe fereastra luminata a casei immense, albe. In casa, la masa rotunda din sufragerie, o familie fericita cu doi copii, lua cina. Nu puteam distruge o familie! Nu puteam lasa doi copii orfani, cu atat mai mult sa… nu am mai continuat propozitia…nu vreau sa fac asa ceva in nici un caz. Nu vreau sa fiu o criminala…

Daca nu as fi avut ,,talentul” acesta stupid!Nu puteam sa plang, desi, acum cu siguranta as fi facut-o. Ce multi-talentati erau acesti vampiri!

-Nu pot sa fac asta! Am tipat eu, cu vocea stearsa, apoi am fugit. Stiam ca nu aveam nici o sansa sa fug de Lidia si Maria dar…

Erau foarte aproape de mine, iar o mana rece si alba m-a oprit. O imagine fulgeratoare mi-a cutreierat mintea o fractiune de secunda… Aceeasi mana…eram inghetata… Mi-am adus aminte…In ultima mea noapte ca muritoare fericita, inainte sa fac cunostinta cu durerea transformariii in vampir, cand a aparut acel ceva…care cu siguranta alesese pentru mine aceasta viata, aceeasi mana alba m-a cuprins… Eram sigura… Imaginea desi scurta, era extrem de clara… Oare care era adevarul? Eram derutata…totusi, increderea mea in Lidia a inceput sa paleasca…

-Ce e in capul tau? Lidia era enervate…Trebuie sa-ti stapanesti setea!

Nu voiam sa fac o scena aici…trebuia sa astept momentul potrivit…sa am dovezile…as aflu mai multe… Si stiam cine ma va ajuta…

-Cum?Omorand oameni nevinovati? Eram revoltata… Mai bine sange de animal! Mai bine iarba! Dar eu nu voi face o crima!

-Si ce ai de gand sa faci? Era sarcasatica…stia ca nu aveam alta solutie…sau cel putin nu pe care sa o stiu…

-Nu stiu…am spus eu infranta… Mai sunt alti vampiri…stii tu…nu imi gaseam cuvintele…

-Ticniti?m-a completat Lidia increzuta…Nu…dar ceva, din privirea ei, ma facea sa cred ca nu spunea chiar adevarul…

Am observat cu coada ochiului un semn de la Maria…Sau…astfel…interpretam eu, atunci cand ea mi-a facut din ochi, foarte discret.

-Um…Lidia…

-Da?

-Pot merge cu Maria sa caut ceva mai…stii tu…apetisant?

-Poi…da…Dar de ce? Ceva din privirea ei imi spunea ca nu prea ii convenea situatia? De ce? Nu avea suficienta incredere in Maria? Asta era si idea…

-Poi…sa te calmezi…esti cam suparata…

Ea a oftat …

-Du-te…

Maria mi-a zambit…

Incercam sa tin pasul cu Maria . Cand ne-am indepartat suficient de mult, a incetinit…

-Ce s-a intamplat? De ce te-ai oprit?

-Suntem suficient de departe incat sa nu ne auda Lidia. Stiu cum poate fi Lidia, si m-am gandit ca vrei sa fii adevarul, fara ocolisuri…

-Vorbesti serios? Esti sigura ca poti face asta? Stiam ca ea chiar imi spunea adevarul…din vorbele ei…se intelegea ca nici ea nu era o ,,fana” a Lidiei, dar asta ii era soarta…

-Da… A oftat… Eram prin padure cu Lidia…V-am simtit mirosul…Ne-am apropiat si am asteptat…Tu si prietena ta…

-Lisa… am completat-o eu…

-Da…Lisa, ati facut nesabuinta de a va apropia… Lidia are talentul de a…sti ce talent are un vampir, sau chiar un om, ce talent ar avea daca ar fi vampir…
-Toti vampirii au astfel de talente?

-Nu toti…doar o parte…

-Eu am?

-Asculta povestea si vei afla…

-Bine…

-Lisa nu avea nici un talent…dar tu…ai un talent foarte special…poti vedea viitorul…

-Serios?

-Da…Cand Lidia a stiut ce talent ai, a renuntat la prietena ta care ar fi urmat sa devina…nu a mai continuat probabil nevrand sa ma supere… Si a vrut ca tu sa te alaturi ei…sa fii vampir… Te-a prins extrem de usor… In zilele cat ai suferit, Lidia mi-a spus de ce a facut asta…

-Dar, Lidia a spus…

-Stiu ce a spus…Te-a mintit…Alice…ea doar se foloseste de tine…la fel face si cu mine…

-Si de ce ii mai esti fidela?

-Si ce sa fac?Sa fug?

-Da…

-Nu pot Alice…E o poveste lunga…

Dupa cateva secunde am intrebat:

-Mai exista vampiri vegetarieni?

-Exista…unul…

-Serios?Unde?

-Exista un clan…cum sa spun…rege…Vampirii care incalca regulile sunt pedepsiti de familia Volturi…Alaturi de ei , este un vampir pe nume Carlisle…Nici el nu suporta viata de vampir, sa ucida oameni…si s-a retras ca si vampire vegetarian…Desi Volturii nu sunt de aceeasi parere cu ei, Carlisle vaneaza animale…

-Si…unde sunt acesti Volturi?

-In Volterra…Italia…

-Pot merge la ei?putem merge amandoua…

-Poti merge Alice…eu nu pot…

-De ce?

-Nu vreau sa ma alatur Volturilor…

-Totusi…nu vrei sa mergem sa vanez?
_______________________

Cap.6-Despartire cu scantei

Cine ar fi crezut ca eu, ma pot gandi la asa ceva? Adica…probabil inainte, cand eram om, nici prin gand nu-mi treceea ce voi ajunge…niciodata nu am crezut in astfel de legende…credeam ca sunt doar niste prostii, iar vampirii, varcolacii si restul creaturilor imaginare, sunt doar rezulatele pe care le-au dedus unii oameni speriati si superstitiosi…Deci, in concluzie, pentru mine, aceste chestii, erau niste aberatii fictionare…In fine…Totusi, am ajuns, sa ma gandesc la ceva ingrijorator…Ma gandeam cum sa gasesc un vampir care sa ma ajute? Eram nebuna…Garantat… Si totusi, ceva nu era curat la mijloc…Eu voiam sa ii gasesc pe acesti Volturi, si pe Carlisle…dar Maria? De ce nu voia sa vina? Ce era rau in legatura cu Volturii?

Era bine ca acum , setea mea era stapanita…nu complet, dar destul…Prima mea vanatoare nu m-a impresionat prea mult…desi…nu am observat prea multe lucruri… Cand am vazut acele animale, parca am innebunit…parca nu mai eram eu acolo…Totusi, un lucru l-am observat…clar…Cand am terminat, eram murdara de sange pe haine, pe mainile mele albe…Nu vreau sa imi imaginez cum aratam…iar cand m-am uitat la Maria, din reflex, ea arata dezgustata…era clar de ce… stiam foarte clar ca nu ii placuse deloc imaginea panoramic pe care o avuse la prima mea vanatoare…Probabil niciodata nu voi uita de prima mea vanatoare, asa ciudata cum a fost ea, dar totusi, trebuie sa ma obisnuiesc cu asta…

Ma gandeam cum va reactiona Lidia cand va afla decizia mea…Totusi, imi era mila de Maria… Ea ramane cu Lidia…Si, poate va fi mult mai rau dupa ce voi pleca… Lidia e desteapta, si isi va da seama ca Maria mi-a povestit totul…Nu stiu ce as putea face, dar nu vreau sa o las aici…Sa suporte ea consecintele…Maria era o fata minunata…Ea isi putea sacrifica viata, pe care e o considera distrusa, pentru prieteni…Dar nu o puteam lasa sa faca asta…Trebuie sa o ajut si eu…

Nici nu mi-am dat seama cand Lidia a venit in fata mea, cu parul ei cret in bataia vantului si cu un zambet fals pe fata… Acum o uram…incercam sa imi formulez cu mare grija cuvintele, deoarece voiam sa plec cat mai repede…Nu voiam sa ma cobor la nivel ei…sa ma dau drept cine nu sunt…Nu as fi eu…

-Cum a fost prima vanatoare de…chestii? Era dezgustata…si sarcastica…

-Minunata! Am afisat un zambet de incantare…

-E OK atunci…daca tie ti-a placut…

Maria asista cu inocenta la aceasta scena, si probabil stia ce avem de gand sa fac…

-Stii…ma gandeam…daca vampirii pot trai singuri…

-…mda…de ce ma intrebi?

-Ma gandeam ca ar fi mai usor sa traiesc pe cont propriu…voi sa vanati oameni…eu animale…va fi mult mai usor…

-Nu va fi Alice!

-Ba da , va fi… vreau sa traiesc pe cont propriu…

-Nu stii ce zici…era furioasa…

-Ba da, stie…si inca stie prea bine… era prima data cand Maria intervine in discutie, impotriva Lidiei…

-Maria? Era sarcastica…se cunoaste prea bine cum o considera ea pe Maria…ca nu poate face nimic…Dar era timpul sa se afirme si ea…

-Da…nu sunt servitoarea ta! Sunt egala cu tine! Si, de fapt, Alice mi-a deschis ochii prin vorbele ei, la propriu… De ce trebuie sa fiu servitoarea ta?

Lidia s-a uitat la mine, incat, aproape ma speria…parca ar fi vrut sa ma loveasca din priviri…Daca ar fi putut, ar fi facut-o…incet…si dureros…

-Si daca pleaca Alice, ce faci?

-Plec si eu… oare unde pleca?oare luase o hotarare? Mergea la Volturi?

-Asta e hotararea ta? Sau a lui Alice?

-E hoatararea mea! Mereu ai hotarat tu pentru mine…

Lidia a luat o pozitie de atac…a urmat Maria…ce Doamne Sfinte voiau sa faca?Sa se lupte? Din cauza mea? Trebuia sa opresc asta…

-STOP! Am spus eu cand m-am bagat intre cele doua…Nu pot accepta asta… Sa va raniti pentru mine? De ce?

-Nu e vorba de tine Alice…E vorba de razbunarea mea…a spus Maria…

-Asa esti tu? Te cobori al nivelul ei?

Maria a cedat… s-a ridicat din pozitia defensiva, si a soptit…

-Lidia…mi-a facut atat placere, cat si neplacere sa te cunosc…Desi, nu pot sa iti multumesc, pentru tot ce am indurat…

Apoi a inceput sa alerge …I-am aruncat o privire scurta Lidiei, apoi am plecat si eu…

Acum era pe cont propriu…era propria ei sefa…nu mai avea cine sa ii indeplineasca dorintele…
___________________________

Cap.7-(Partea 1)Lacrimi si durere

Acum ce vom face? Eu probabil aratam in cel mai jalnic hal…Adica…inca eram plina de sange…Si…in al doilea rand…cum ajung eu…sau noi…in Voltera, Italia?Era stupid sa incep cu prima intrebare, desi cea de-a doua era cea mai importanta… Si totusi…nu puteam merge asa…Sa ma vada toata lumea? Probabil voi arata ca in acele filme de groaza difuzate doar dupa 12:00 noaptea, cum ar fi Night of the Living Dead sau Zombie . Mereu mi-a fost frica sa ma uit la ele… Probabil nici nu incepea filmul , ca deja stia mama la ce ma uit… Mereu aruncam punga cu popcorn pe jos, atunci cand scoteam un tipat infernal si imi puneam perna in cap…

Mda…poate acum as putea sa ma uit…as primi cu siguranta un rol in film daca m-ar vedea acum…nici nu as avea nevoie de machiaj…Desi…trebuie sa recunosc ca inca mi-e frica…

Revenind la adevaratele mele probleme, si lasand filmele horror pentru un moment mai potrivit, ma gandeam cum sa incep discutia…Maria era foarte tacuta, ceea ce, era in acelasi timp logic, cat si ilogic…Era de inteles ca, dupa atat de mult timp petrecut cu Lidia, sa ii simta lipsa…dar totusi…dupa ce indurase?

M-am gandit ca ar fi bine sa incep cu inceputul…

-Um…tu unde vei merge?Vii in Voltera?

-Voi veni…dar nu voi ramane la Volturi… se vedea pe fata ei…era mult mai dureros pentru ea decat exprima in cuvinte…

-De ce? E ceva in neregula cu Volturii?

-Nu e in legatura cu Volturii…cu toti…ci doar cu unul dintre ei…dar…asta e ultima ta grija Alice…

-Gresit!Esti prietena mea…e mai rau decat lasi tu sa se vada…stiu asta…

-Lasa Alice…nu-i nimic…avem alte lucruri mai importante de facut acum…

-Nu ma misc nici un centimetru pana nu imi spui…

-Alice…crezi ca daca retraiesc povestea…va fi mai usor?

-Da…imagineazati ca eu sunt propriul tau jurnal…cand retraiesti un moment…gasesti mai usor rezolvarea…

-Asta nu se poate rezolva…

-De unde stii? Doua minti sunt mai bune decat una…Poate te pot ajuta…

-Of Alice…

Am asteptat cuminte sa inceapa…

-Ai fost vreodata indragostita?

-Bineinteles ca am fost…

-Nu stiu cum sa iti explic…dragostea unui vampir e mult mai puternica…sau poate asa a fost pentru mine…nu stiu…

Uf…cand trece mai repede la subiect?

-Mda…probabil te plicitisesc cu aceste legende…nu mi-a luat mult sa imi dau seama ca esti foarte curioasa…

Am zambit putin…

-O perioada de timp, am stat si eu la Volturi…De obicei lucram singura…Nu prea stateam in Voltera ; Mereu eram plecata…De obicei cautam vampiri, care mi se pareau ,,talentati”, si ii aduceam la Aro…Dar intr-o zi… de ce sa nu imi faca Aro ,,o bucurie”…sau cel putin asta i se parea lui…Sa ma intorc in Voltera. Erau multe persoane noi, pe care nu le cunosteam , deoarece nu eram singurul ,,ucenic” de acest fel.Aro ia adunat pe toti intr-o camera, vei vedea cand vei ajunge acolo despre care vorbesc. Este vorba de cea mai mare din ,,palatul lor” .Trebuia sa pedepsim niste vampiri care au incalcat legea… De ce sa nu ma trimita si pe mine?Atunci l-am cunoscut…

-Pe cine?…nu puteam rezista sa nu intreb…

-Demetri…a raspuns scurt …si la obicet…poate chair putin taios cand iarostit numele…

In privirea ei ca de sticla nu se putea citi nimic…ochii ei erau ca de gheata…

-De prima data cand l-am vazut…m-am indragostit de el…

-Si de ce e rau sa fii indragostita?

-E rau Alice…E rau cand el iti refuza dragostea…L-am cunoscut dupa ce am plecat de la Volturi…astfel am avut noroc…Marcus nu a simtit atractia mea fata de Demetri…

-Trist… si era adevarat ceea ce simteam… eram destul de sensibila…

-Stiu…prima zi…in care m-a cunoscut, s-a purtat mai frumos cu mine…dar apoi a inceput sa ma ignore complet…si daca incercam sa ii vorbesc…imi spunea sa plec…nu stiu ce s-a intamplat cu el…Dar sunt sigura ca nu vreau sa il mai vad inca o data…

Am tacut…chiar ca era o poveste complicata…

Desi mai aveam cateva intrebari…preferam sa ii mai las timp…sa se calmeze…

------------------------------------
Cam atat am pana acum Sper ca v-a palcut, si ca veti citi in continuare...astept pareri:D
_____________________________

ai scria muult :O :O nu pot sta acmsa citesc ca tre sa scriu si la acm eu da adau edti later i promise

stiu ca am scris mult:)...dar il aveam salvat pe calculator...si pe wordpress;) si le-am postat acum pe toate...oricum...veti fi uimite de rasturnarile de situatie:)

________________________

Partea 2 din cap. 7

Acum ca stiam de ce nu voia Maria sa mearga in Italia, mintea mea facea loc pentru noi intrebari…

-Arat jalnic nu-i asa?

-Scary mai bine zis…

-Mda…nu imi este greu sa imi imaginez…totusi…am si eu o intrebare…

-Sunt ochi si urechi…spuse ea zambind…

-Daca arat asa, cum pot merge in…. Italia?am incercat sa pronunt cat am incet ultimul cuvant, deoarece stiam ca nu ii face prea mare placere…si ii eram extreme de recunoscatoare Mariei pentru tot …desi nu ii era usor sa vorbeasca despre Italia, totusi o facea…era o prietena adevarata…o sora mai mare pe care mereu mi-am dorit sa o am…

-Arat ingrozitor…am nevoie de niste haine curate…pe care…de unde le luam?

-Nu stiu Alice…asta chiar nu stiu…

Mi s-a aprins ,,beculetul”:
-Merg acasa…merg intr-o noapte si nimeni nu ma vede…Simplu nu?

-Ai innebunit?Vrei sa iti omori familia?tipa ea la mine,…dar ce am facut?cu ce am gresit?

Eram nedumerita…

-De ce sa-i omor?

-Alice…esti vampir…gandeste-te…chiar daca ai vanat , chiar daca vrei sa fii vegetariana…cand vei simti mirosul de om iti vei pierde mintile…plus ca…estiun vampire nou-nascut…pentru numele Lui Dumnezeu Alice…ai doar cateva saptamani… tuturor vampirilor le este extreme de greu in primul an al existentei…

-Ba pot…ma pot descurca…

-Nu!Nu vei face nimic…

-Ba voi face…Ma pot controla…

-Alice…nu poti…gasim noi o alta solutie sa facem rost de niste haine…

-Am gasit eu una…

-Nu vei face nimic Alice…aproape ca maraia…

Cine a spus ca am nevoie de acordul ei?Ma pot descurca si singura…

S-a lasat seara, iar Maria a mers putin in poienita…eu nu am mers…era ocazia perfecta sa merg acasa…Puteam rezista…eram hotarata…

Mare greseala pentru ea ca m-a lasat singura… Oare chiar nu si-a dat seama ca vrea, nu vrea, eu voi pleca?

Probabil ma va uri pentru asta…dar din greseli capeti experienta…daca stau asa…ce fac? Rezolv ceva?nu…

Asa ca am plecat…

Putina lume mai umbla pe strazi la astfel de ore, de altfel un obicei pentru Seatle…totul e plictistor si banal…Si oricu…cat de nebun trebuie sa fii? Sa umbli pe strazi ca dementul…era aproape miezul noptii…singurele personae pe care le-am observat erau in fata barurilor, sau a cluburilor, care erau foarte prost intretinute si care nu erau cine stie ce…putina lume prefera sa mearga…In schimb, la cozile interminabile din fata barurilor, sau la masutele rotunde, stateau o multime de barbati, majoritatea…dar si femei… Unii mai mult, altii mai putin treji…

Am ajuns in fata casei albe de pe aleea principala… Masina parintilor era acasa…

Am mers in spatele casei si am privit in sus…trebuia sa sar pe geam…norocul meu…ca geamul e deschis…desi ma mir…si…daca imi aduc bine aminte, asa l-am lasat ultima data, cand am stat in camera, inainte de a merge in padure…ciudat…

Puteam urca direct in camera mea…. Nu imi era greu sa fac o saritura…Si am facut-o…

Totul era neschimbat…Era identic…cum asa? Sin u simteam nici un miros diferit …nu simteam acel miros …pe care l-am simtit cand am mers cu fetele la vanatoare…poate nici nu au mai fost pe aici…

Am deschis sifonierul…

Imi retrag cuvintele…cineva a fost aici…si tiu cine… Cineva care obisnuia sa imi ia pantofii si hainele, sa se uite in oglinda si apoi sa faca o mazgaleala pe care o numea poza…Sip e care am gasit-o amestecata printer hainele pe care le folosise si care erau ,,aranjate” sub forma de minge…si totusi…nu simtea decat un usor miros difuz…ceea ce insemna ca a trecut ceva timp…Ma mir cum de nu mi-a imprumutat toate hainele de atunci…

Mi-am ales mai multe haine, un pieptene si alte cateva lucruri, cum ar fi telefonul mobil…Am pus toate acestea intr-un ghiozdan vechi, si ma pregateam sa plec…Atunci am auzit un sunet incet la usa…Oare am facut zgomot?Oare se trezise cineva?

Usa s-a deschis…si un miros puternic si dureros a intrat in camera ca o tornada…

Nici eu nu stiu cum am reactionat asa repede, am apucat sa sar inapoi…pe geam,

si sa ma fac nevazuta…

Stiam cine era la usa… era Kate…camera ei era langa a mea…ma rog…fosta mea camera…

Nici nu observasem ca imi tineam respiratia…Dar cum? Ce s-a intamplat? Parca eram inconstienta, iar o parte din mine a reactionat fara sa stiu…mi-a facut bine…si totusi…minea mea se umle iar de mistere peste mistere…intrebari peste intrebari…dar prea putine raspunsuri…

Maria avea dreptate…era ceva de-a dreptul nebunesc ce tocmai facusem eu…Nu voi mai putea niciodata sa ma apropii de casa…

Poate uneori nu imi faceau pe plac…poate nu tot timpul imi placea sa fiu trezita la 6…dar era familia mea…pe care acum nu o mai am…Nu credeam ca imi va fi atat de dor de ei…de Kate…Da…chiar si de micuta mea poznasa…

Stateam la marginea padurii si priveam orasul…parul meu murdar si ciufulit se clatina in usoara adiere a vantului…

Ultima priveliste pe care am avut-o asupra casei mele a fost tragica…Asa imi iau eu ramas bun de la parintii mei?Cu o dorinta amara de ai omori?

Adio…

Ma indreptam spre poienita…eram sigura ca acolo o gasesc pe Maria…dar spre surprinderea mea, ea m-a gasit prima…nu ii puteam citi nimic pe chip…

-Chiar nu te puteai abtine Alice? Ce a fost in capul tau?

-Ce a fost… a fost…si totusi…priveste partea buna…am reusit…am spus eu rusinata…incercand sa o inbunez…

-Serios?Nu ai omorat pe nimeni?era de-a dreptul surprinsa…

-Nu! I-am raspuns eu ranjind, si mandra de realizarea mea…

-Atunci e bine…Schimba-te…maine cred ca mergem spre Volterra…

Mergem?Cum adica mergem?

-Te conduc pana in Volterra, si iti dau indicatii cum ajungi la ei…altfel nu ii vei gasi… mi-a raspuns ea la intrebarea nerostita …

Edit by Bella:Ai grija la dublu-post!Exista butonasul "Edit"!